Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Deuteronomul 32 Bible Online

Deuteronomul 32 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Deuteronomul 32

¹„Luaţi aminte ceruri, şi voi vorbi;Ascultă, pămîntule, cuvintele gurii mele.

²Ca ploaia să curgă învăţăturile mele,Ca roua să cadă cuvîntul meu,Ca ploaia repede pe verdeaţă,Ca picăturile de ploaie pe iarbă!

³Căci voi vesti Numele Domnului.Daţi slavă Dumnezeului nostru!

⁴El este Stînca; lucrările Lui sînt desăvîrşite,Căci toate căile Lui sînt drepte;El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate,El este drept şi curat.

⁵Ei s’au stricat;Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor!Neam îndărătnic şi stricat!

⁶Pe Domnul îl răsplătiţi astfel!Popor nechibzuit şi fără înţelepciune!Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut,Te-a întocmit, şi ţi-a dat fiinţă?

⁷Adu-ţi aminte de zilele din vechime,Socoteşte anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni,Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa,Pe bătrînii tăi, şi îţi vor spune.

⁸Cînd Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor,Cînd a despărţit pe copiii oamenilor,A pus hotare popoarelor,După numărul copiilor lui Israel,

⁹Căci partea Domnului, este poporul Lui,Iacov este partea Lui de moştenire.

¹⁰El l-a găsit într’un ţinut pustiu,Într’o singurătate plină de urlete înfricoşate;L-a înconjurat, l-a îngrijit,Şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.

¹¹Ca vulturul care îşi scutură cuibul,Sboară deasupra puilor,Îşi întinde aripile, îi ia,Şi-i poartă pe penele lui:

¹²Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.

¹³L-a suit pe înălţimile ţării,Şi Israel a mîncat roadele cîmpului,I-a dat să sugă miere din stîncă,Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,

¹⁴Untul dela vaci şi laptele oilor,Cu grăsimea mieilor,A berbecilor din Basan şi a ţapilor,Cu grăsimea grîului,Şi ai băut vinul, sîngele strugurelui.

¹⁵Israel s’a îngrăşat, şi a asvîrlit din picior;– Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! –Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui,A nesocotit Sînca mîntuirii lui,

¹⁶L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini,L-au mîniat prin urîciuni;

¹⁷Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei,Unor dumnezei pe cari nu-i cunoşteau,Dumnezei noi, veniţi de curînd,De cari nu se temuseră părinţii voştri.

¹⁸Ai părăsit Stînca cea care te-a născut,Şi ai uitat pe Dumnezeul,care te-a întocmit.

¹⁹Domnul a văzut lucrul acesta, şi S’a mîniat,S’a supărat pe fiii şi fiicele Lui.

²⁰El a zis: „Îmi voi ascunde Faţa de ei,Şi voi vedea care le va fi sfîrşitul,Căci sînt un neam stricat,Sînt nişte copii necredincioşi.

²¹Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,M’au mîniat prin idolii lor deşerţi;Şi Eu îi voi întărîta la gelozie printr’un popor care nu este un popor.Îi voi mînia printr’un neam fără pricepere.

²²Căci focul mîniei Mele s’a aprins,Şi va arde pînă în fundul locuinţei morţilor,Va nimici pămîntul şi roadele lui,Va arde temeliile munţilor.

²³Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei,Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.

²⁴Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri,Şi de boli cumplite;Voi trimete în ei dinţii fiarelor sălbaticeŞi otrava şerpilor.

²⁵Afară, vor peri de sabie, Şi înlăuntru, vor peri de groază:Şi tînărul şi fata,Şi copilul de ţîţă ca şi bătrînul.

²⁶Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare»,Le voi şterge pomenirea dintre oameni!

²⁷Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului,Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească,Şi să zică: «Mînă noastră cea puternică,Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri».

²⁸Ei nu sînt un neam care şi-a perdut bunul simţ,Şi nu-i pricepere în ei.

²⁹Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege,Şi s’ar gîndi la ce li se va întîmpla.

³⁰Cum ar urmări unul singur o mie din ei,Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii,Dacă nu i-ar fi vîndut Stînca,Dacă nu i-ar fi vîndul Domnul?

³¹Căci stînca lor nu este ca Stînca noastră,Vrăjmaşii noştri înşişi sînt judecători în această privinţă.

³²Ci viţa lor este din sadul SodomeiŞi din ţinutul Gomorei;Strugurii lor sînt struguri otrăviţi,Bobiţele lor sînt amare;

³³Vinul lor este venin de şerpi,Este otravă cumplită de aspidă.

³⁴Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine,Pecetluit în comorile Mele?

³⁵A Mea este răsbunarea şi Eu voi răsplăti,Cînd va începe să le alunece piciorul!Căci ziua nenorocirii lor este aproape,Şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.“ –

³⁶Domnul va judeca pe poporul Său,Dar va avea milă de robii Săi,Văzînd că puterea le este sleită,Şi că nu mai este nici rob nici slobod.

³⁷El va zice: „Unde sînt dumnezeii lor, Stînca aceea care le slujea de adăpost,

³⁸Dumnezeii aceia cari mîncau grăsimea jertfelor lor,Cari beau vinul jertfelor lor de băutură?Să se scoale, să vă ajute,Şi să vă ocrotească!

³⁹Să ştiţi dar că Eu sînt Dumnezeu,Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine;Eu dau viaţă şi Eu omor,Eu rănesc şi Eu tămăduiesc,Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.

⁴⁰Căci Îmi ridic mîna spre cer,Şi zic: «Cît este de adevărat că trăiesc în veci,

⁴¹Atît este de adevărat că atunci cînd voi ascuţi fulgerul săbiei Mele,Şi voi pune mîna să fac judecată,Mă voi răzbuna împotriva protivnicilor Mei,Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;

⁴²Sabia Mea le va înghiţi carnea,Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sînge,De sîngele celor ucişi şi prinşi,Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.»

⁴³Neamuri, cîntaţi laudele poporului Lui!Căci Domnul răzbună sîngele robilor Săi,El Se răzbună împotriva protivnicilor Săi,Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.“

⁴⁴Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cîntării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.

⁴⁵Dupăce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,

⁴⁶le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe cari vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

⁴⁷Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, dupăce veţi trece Iordanul.

⁴⁸În aceeaş zi, Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

⁴⁹«Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpînire copiilor lui Israel.

⁵⁰Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,

⁵¹pentrucă aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lîngă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M’aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.

⁵²Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe cre o dau copiilor lui Israel.»