Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Ioan 11 Bible Online

Ioan 11 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Ioan 11

¹Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. –

²Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. –

³Surorile au trimes la Isus să-i spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.“

⁴Dar Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.“

⁵Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.

⁶Deci, cînd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;

⁷şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudea.“

⁸„Învăţătorule“, I-au zis ucenicii, „acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudea?“

⁹Isus a răspuns: „Nu sînt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentrucă vede lumina lumii acesteia;

¹⁰dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentrucă n’are lumina în el.“

¹¹După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.“

¹²Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.“

¹³Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

¹⁴Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.“

¹⁵„Şi mă bucur că n’am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.“

¹⁶Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!“

¹⁷Cînd a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormînt.

¹⁸Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

¹⁹Mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mîngîie pentru moartea fratelui lor.

²⁰Cînd a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.

²¹Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu!

²²Dar şi acum, ştiu că orice vei cere dela Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.“

²³Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.“

²⁴„Ştiu“, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.“

²⁵Isus i-a zis: „Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

²⁶Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“

²⁷„Da, Doamne,“ I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.“

²⁸Dupăce a spus aceste vorbe, s’a dus şi a chemat în taină pe soru-sa Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.“

²⁹Maria, cum a auzit, s’a sculat iute, şi s’a dus la El.

³⁰Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întîmpinase Marta.

³¹Iudeii, cari erau cu Maria în casă şi o mîngîiau, cînd au văzut-o sculîndu-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormînt, ca să plîngă acolo.“

³²Maria, cînd a ajuns unde era Isus, şi L-a văzut, s’a aruncat la picioarele Lui, şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu.“

³³Isus, cînd a văzut-o plîngînd, pe ea şi pe Iudeii cari veniseră cu ea, S’a înfiorat în duhul Lui, şi S’a tulburat.

³⁴Şi a zis: „Unde l-aţi pus?“ „Doamne,“ I-au răspuns ei, „vino şi vezi.“

³⁵Isus plîngea.

³⁶Atunci Iudeii au zis: „Iată cît îl iubea de mult!“

³⁷Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“

³⁸Isus S’a înfiorat din nou în Sine, şi S’a dus la mormînt. Mormîntul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.

³⁹„Daţi piatra la o parte,“ a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.“

⁴⁰Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“

⁴¹Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: „Tată, Îţi mulţămesc că M’ai ascultat.

⁴²Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M’ai trimes.“

⁴³Dupăce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!“

⁴⁴Şi mortul a ieşit cu mînile şi picioarele legate cu făşii de pînză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Deslegaţi-l, şi lăsaţi-l să meargă.“

⁴⁵Mulţi din Iudeii, cari veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

⁴⁶Dar unii din ei s’au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.

⁴⁷Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.

⁴⁸Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.“

⁴⁹Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;

⁵⁰oare nu vă gîndiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?“

⁵¹Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam.

⁵²Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într’un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

⁵³Din ziua aceea, au hotărît să-L omoare.

⁵⁴De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lîngă pustie, într’o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

⁵⁵Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s’au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.

⁵⁶Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N’are să vină la praznic?“

⁵⁷Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.