Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Ioan 12 Bible Online

Ioan 12 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Ioan 12

¹Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi.

²Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El.

³Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s’a umplut casa de mirosul mirului.

⁴Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vîndă, a zis:

⁵„De ce nu s’a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?“

⁶Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.

⁷Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.

⁸Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.“

⁹O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.

¹⁰Preoţii cei mai de seamă au hotărît să omoare şi pe Lazăr,

¹¹căci din pricina lui mulţi Iudei plecau dela ei şi credeau în Isus.

¹²A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

¹³a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit în întîmpinare, strigînd: „Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!“

¹⁴Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris:

¹⁵„Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.“

¹⁶Ucenicii Lui n’au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.

¹⁷Toţi ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.

¹⁸Şi norodul I-a ieşit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta.

¹⁹Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu cîştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!“

²⁰Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic,

²¹s’au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.“

²²Filip s’a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.

²³Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.

²⁴Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.

²⁵Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică.

²⁶Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.

²⁷Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!

²⁸Tată, proslăveşte Numele Tău!“ Şi din cer, s’a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!“

²⁹Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!“

³⁰Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s’a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

³¹Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

³²Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.“ –

³³Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. –

³⁴Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?“

³⁵Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge.

³⁶Cîtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.“ Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S’a ascuns de ei.

³⁷Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,

³⁸ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?“

³⁹De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

⁴⁰„Le-a orbit ochii, şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.“

⁴¹Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.

⁴²Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.

⁴³Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.

⁴⁴Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M’a trimes pe Mine.

⁴⁵Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M’a trimes pe Mine.

⁴⁶Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.

⁴⁷Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n’am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.

⁴⁸Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.

⁴⁹Căci Eu n’am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M’a trimes, El însuş Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

⁵⁰Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.“