Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Ioan 17 Bible Online

Ioan 17 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Ioan 17

¹După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

²după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa vecinică tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu.

³Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.

⁴Eu Te-am proslăvit pe pămînt, am sfîrşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s’o fac.

⁵Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

⁶Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvîntul Tău.

⁷Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine.

⁸Căci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că dela Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M’ai trimes.

⁹Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucă sînt ai Tăi: –

¹⁰tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, – şi Eu sînt proslăvit în ei.

¹¹Eu nu mai sînt în lume, dar ei sînt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei să fie una, cum sîntem şi noi.

¹²Cînd eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n’a perit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

¹³Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe cînd sînt încă în lume, pentruca să aibă în ei bucuria Mea deplină.

¹⁴Le-am dat Cuvîntul Tău; şi lumea i-a urît, pentrucă ei nu sînt din lume, dupăcum Eu nu sînt din lume.

¹⁵Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.

¹⁶Ei nu sînt din lume, dupăcum nici Eu nu sînt din lume.

¹⁷Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul.

¹⁸Cum M’ai trimes Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimes şi Eu pe ei în lume.

¹⁹Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

²⁰Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor.

²¹Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M’ai trimes.

²²Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentruca ei să fie una, cum şi noi sîntem una, –

²³Eu în ei, şi Tu în Mine; – pentruca ei să fie în chip desăvîrşit una, ca să cunoască lumea că Tu M’ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.

²⁴Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

²⁵Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M’ai trimes.

²⁶Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentruca dragostea cu care M’ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.“