Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Ioan 18 Bible Online

Ioan 18 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Ioan 18

¹După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pîrîul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui.

²Iuda, vînzătorul, ştia şi el locul acela, pentrucă Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.

³Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de Farisei, şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.

⁴Isus, care ştia tot ce avea să I se întîmple, a mers spre ei, şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?“

⁵Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!“. Isus le-a zis: „Eu sînt!“. Iuda, vînzătorul, era şi el cu ei.

⁶Cînd le-a zis Isus: „Eu sînt“, ei s’au dat înapoi, şi au căzut jos la pămînt.

⁷El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?“ „Pe Isus din Nazaret“, I-au zis ei.

⁸Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sînt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.“

⁹A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba, pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia, pe cari Mi i-ai dat.“

¹⁰Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.

¹¹Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“

¹²Ceata ostaşilor, căpitanul lor, şi aprozii Iudeilor, au prins deci pe Isus, şi L-au legat.

¹³L-au dus întîi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.

¹⁴Şi Caiafa era celce dăduse Iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.“

¹⁵Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.

¹⁶Petru însă a rămas afară la uşă. Celalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa, şi a băgat pe Petru înlăuntru.

¹⁷Atunci slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?“ „Nu sînt“, a răspuns el.

¹⁸Robii şi aprozii cari erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei, şi se încălzea.

¹⁹Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.

²⁰Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi Iudeii, şi n’am spus nimic în ascuns.

²¹Pentruce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe ceice M’au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.“

²²La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, cari stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus, şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?“

²³Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, dece mă baţi?“

²⁴Ana L-a trimes legat la marele preot Caiafa.

²⁵Simon Petru stătea acolo, şi se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?“ El s’a lepădat, şi a zis: „Nu sînt.“

²⁶Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?“

²⁷Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cîntat cocoşul.

²⁸Au adus pe Isus dela Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n’au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mînca Paştele.

²⁹Pilat deci a ieşit afară la ei, şi le-a zis: „Ce pîră aduceţi împotriva omului acestuia?“

³⁰Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n’ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mînile tale.“

³¹Atunci Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi, şi judecaţi-L după legea voastră.“ „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorîm pe nimeni“, I-au zis Iudeii.

³²Aceasta s’a întîmplat ca să se împlinească vorba, prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.

³³Pilat a intrat iarăş în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“

³⁴Isus i-a răspuns: „Dela tine însuţi zici lucrul acesta, sau ţi l-au spus alţii despre Mine!“

³⁵Pilat a răspuns: „Eu sînt Iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mîna mea: ce ai făcut?“

³⁶„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta“, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s’ar fi luptat ca să nu fiu dat în mînile Iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.“

³⁷„Atunci un Împărat tot eşti!“ I-a zis Pilat. „Da“, a răspuns Isus. „Eu sînt Împărat. Eu pentru aceasta M’am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.“

³⁸Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?“$Dupăce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăş afară la Iudei, şi le-a zis: „Eu nu găsesc nici o vină în El.

³⁹Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?“

⁴⁰Atunci toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!“ Şi Baraba era un tîlhar.