Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Ioan 19 Bible Online

Ioan 19 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Ioan 19

¹Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să-L bată.

²Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.

³Apoi, s’au apropiat de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“ Şi-I dădeau palme.

⁴Pilat a ieşit iarăş afară, şi a zis Iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.“

⁵Isus a ieşit deci afară, purtînd cununa de spini şi haina de purpură. „Iată omul!“ le-a zis Pilat.

⁶Cînd L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!“ „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L“, le-a zis Pilat,„căci eu nu găsesc nicio vină în El.“

⁷Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentrucă S’a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.“

⁸Cînd a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.

⁹A intrat iarăş în odaia de judecată, şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?“ Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.

¹⁰Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!“

¹¹„N’ai avea nicio putere asupra Mea“, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus: De aceea, cine Mă dă în mînile tale, are un mai mare păcat.“

¹²De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.“

¹³Cînd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre“, iar evreieşte: „Gabata.“

¹⁴Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pela ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!“

¹⁵Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!“ „Să răstignesc pe Împăratul vostru?“ le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n’avem alt împărat decît pe Cezarul!“

¹⁶Atunci L-a dat în mînile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească.

¹⁷Isus, ducîndu-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al „Căpăţînii“, care în evreieşte se cheamă „Golgota.“

¹⁸Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.

¹⁹Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor.“

²⁰Mulţi din Iudei au citit această însemnare, pentrucă locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.

²¹Preoţii cei mai de seamă ai Iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Împăratul Iudeilor». Ci scrie că El a zis: «Eu sînt Împăratul Iudeilor.“

²²„Ce am scris, am scris“, a răspuns Pilat.

²³Ostaşii, dupăce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, şi le-au făcut patru părţi, cîte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n’avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus pînă jos.

²⁴Şi au zis între ei: „Să n’o sfîşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.“ Aceasta s’a întîmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.“ Iată ce au făcut ostaşii.

²⁵Lîngă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalina.

²⁶Cînd a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lîngă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!“

²⁷Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!“ Şi, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.

²⁸După aceea, Isus, care ştia că acum totul s’a sfîrşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.“

²⁹Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într’o ramură de isop un burete plin cu oţet, şi I l-au dus la gură.

³⁰Cînd a luat Isus oţetul, a zis: „S’a isprăvit!“ Apoi şi-a plecat capul, şi Şi-a dat duhul.

³¹De frică să nu rămînă trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.

³²Ostaşii au venit deci, şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintîi, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El.

³³Cînd au venit la Isus, şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierile picioarelor;

³⁴ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sînge şi apă.

³⁵Faptul acesta este adeverit de celce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.

³⁶Aceste lucruri s’au întîmplat, ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărîmat.“

³⁷Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au străpuns.“

³⁸După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, şi a luat trupul lui Isus.

³⁹Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.

⁴⁰Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în făşii de pînză de in, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape.

⁴¹În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormînt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

⁴²Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentrucă mormîntul era aproape, au pus acolo pe Isus.