Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Ioan 20 Bible Online

Ioan 20 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Ioan 20

¹În ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina s’a dus disdedimineaţă la mormînt, pe cînd era încă întunerec; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormînt.

²A alergat la Simon Petru şi la celalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormînt, şi nu ştiu unde L-au pus.“

³Petru şi celalt ucenic au ieşit, şi au plecat spre mormînt.

⁴Au început să alerge amîndoi împreună. Dar celalt ucenic alerga mai repede decît Petru, şi a ajuns cel dintîi la mormînt.

⁵S’a plecat şi s’a uitat înlăuntru, a văzut făşiile de pînză jos, dar n’a intrat.

⁶Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormînt, şi a văzut făşiile de pînză jos.

⁷Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu făşiile de pînză, ci făcut sul şi pus într’un alt loc singur.

⁸Atunci celalt ucenic, care ajunsese cel dintîi la mormînt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut.

⁹Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.

¹⁰Apoi ucenicii s’au întors acasă.

¹¹Dar Maria şedea afară lîngă mormînt, şi plîngea. Pe cînd plîngea s’a plecat să se uite în mormînt.

¹²Şi a văzut doi îngeri în alb, şezînd în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.

¹³„Femeie“, i-au zis ei, „pentruce plîngi?“ Ea le-a răspuns: „Pentrucă au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.“

¹⁴Dupăce a zis aceste vorbe, s’a întors, şi a văzut pe Isus stînd acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.

¹⁵„Femeie“, i-a zis Isus, „de ce plîngi? Pe cine cauţi?“ Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.“

¹⁶Isus i-a zis: „Marie!“ Ea s’a întors, şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!“ adică: „Învăţătorule!“

¹⁷„Nu mă ţinea“, i-a zis Isus; „căci încă nu M’am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.“

¹⁸Maria Magdalina s’a dus, şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, şi că i-a spus aceste lucruri.

¹⁹În seara aceleiaş zile, cea dintîi a săptămînii, pe cînd uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!“

²⁰Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mînile şi coasta Sa. Ucenicii s’au bucurat, cînd au văzut pe Domnul.

²¹Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M’a trimes pe Mine Tatăl, aşa vă trimet şi Eu pe voi.“

²²După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfînt!

²³Celorce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţinea vor fi ţinute.“

²⁴Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cînd a venit Isus.

²⁵Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede.“

²⁶După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le-a zis: „Pace vouă!“

²⁷Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mînile Mele; şi adu-ţi mîna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.“

²⁸Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“

²⁹„Tomo“ i-a zis Isus, „pentrucă M’ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut.“

³⁰Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sînt scrise în cartea aceasta.

³¹Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentruca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezînd, să aveţi viaţa în Numele Lui.