Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Ioan 4 Bible Online

Ioan 4 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Ioan 4

¹Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decît Ioan.

²Însă Isus nu boteza El însuş, ci ucenicii Lui.

³Atunci a părăsit Iudea, şi S’a întors în Galilea.

⁴Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

⁵a ajuns lîngă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

⁶Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al şaselea.

⁷A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau“, i-a zis Isus.

⁸Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mîncării.

⁹Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei dela mine, femeie Samariteancă?“ – Iudeii, în adevăr, n’au legături cu Samaritenii.

¹⁰– Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: «Dă-Mi să beau!» tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.“

¹¹„Doamne“, I-a zis femeia, „n’ai cu ce să scoţi apă, şi fîntîna aste adîncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?

¹²Eşti Tu oare mai mare decît părintele nostru Iacov, care ne-a dat fîntîna aceasta, şi a băut din ea el însuş şi feciorii lui şi vitele lui?“

¹³Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăş sete.

¹⁴Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într’un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa vecinică.“

¹⁵„Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin pînă aici să scot.“

¹⁶„Du-te“, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici“.

¹⁷Femeia I-a răspuns: „N’am bărbat.“ Isus i-a zis: „Bine ai zis că n’ai bărbat.

¹⁸Pentrucă cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.“

¹⁹„Doamne“, I-a zis femeia, „văd că eşti prooroc.

²⁰Părinţii noştri s’au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“

²¹„Femeie“, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

²²Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine dela Iudei.

²³Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

²⁴Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.“

²⁵„Ştiu“, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“

²⁶Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sînt Acela.“

²⁷Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuş nici unul nu I-a zis: „Ce căuţi?“ sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?“

²⁸Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s’a dus în cetate, şi a zis oamenilor:

²⁹„Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?“

³⁰Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.

³¹În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănînce, şi ziceau: „Învăţătorule, mănîncă!“

³²Dar El le-a zis: „Eu am de mîncat o mîncare, pe care voi n’o cunoaşteţi.“

³³Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănînce?“

³⁴Isus le-a zis: „Mîncarea Mea este să fac voia Celui ce M’a trimes, şi să împlinesc lucrarea Lui.

³⁵Nu ziceţi voi că mai sînt patru luni pînă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriş.

³⁶Cine seceră, primeşte o plată, şi strînge roadă pentru viaţa vecinică; pentruca şi cel ce samănă şi celce seceră să se bucure în acelaş timp.

³⁷Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: «Unul samănă, iar altul seceră».

³⁸Eu v’am trimes să seceraţi acolo unde nu voi v’aţi ostenit; alţii s’au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.“

³⁹Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“

⁴⁰Cînd au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămînă la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

⁴¹Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

⁴²Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mîntuitorul lumii.“

⁴³După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.

⁴⁴Căci El însuş spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa.

⁴⁵Cînd a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, cari văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.

⁴⁶Isus S’a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin.În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav.

⁴⁷Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s’a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

⁴⁸Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!“

⁴⁹Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino pînă nu moare micuţul meu.“

⁵⁰„Du-te“, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.“ Şi omul acela a crezut cuvintele pe cari i le spusese Isus, şi a pornit la drum.

⁵¹Pe cînd se pogora el, l-au întîmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

⁵²El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.“

⁵³Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte“. Şi a crezut el şi toată casa lui.

⁵⁴Acesta este iarăş al doilea semn, făcut de Isus, după ce S’a întors din Iudea în Galilea.