Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Ioan 8 Bible Online

Ioan 8 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Ioan 8

²Dar disdedimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i învăţa.

³Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,

⁴şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrşea preacurvia.

⁵Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?“

⁶Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S’a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pămînt.

⁷Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S’a ridicat în sus, şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.“

⁸Apoi S’a plecat iarăş, şi scria cu degetul pe pămînt.

⁹Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s’au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul cîte unul, începînd dela cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

¹⁰Atunci S’a ridicat în sus; şi, cînd n’a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sînt pîrîşii tăi? Nimeni nu te-a osîndit?“

¹¹„Nimeni, Doamne“, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.“)

¹²Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieţii.“

¹³La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: „Tu mărturiseşti despre Tine însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.“

¹⁴Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuş mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc.

¹⁵Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.

¹⁶Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentrucă nu sînt singur, ci Tatăl, care M’a trimes, este cu Mine.

¹⁷În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:

¹⁸deci despre Mine însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M’a trimes.“

¹⁹Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?“ Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M’aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.“

²⁰Isus a spus aceste cuvinte, pe cînd învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n’a pus mîna pe el, pentrucă încă nu-I sosise ceasul.

²¹Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.“

²²Atunci Iudeii au zis: „Doar n’o avea de gînd să se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!“

²³„Voi sînteţi de jos“, le-a zis El; „Eu sînt de sus: voi sînteţi din lumea aceasta, Eu nu sînt din lumea aceasta.

²⁴De aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sînt, veţi muri în păcatele voastre.“

²⁵„Cine eşti Tu?“ I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceeace dela început vă spun că sînt.“

²⁶Am multe de zis despre voi şi de osîndit în voi; dar Celce M-a trimes, este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.“

²⁷Ei n’au înţeles că le vorbea despre Tatăl.

²⁸Isus deci le-a zis: „Cînd veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sînt, şi că nu fac nimic dela Mine însumi, ci vorbesc după cum M’a învăţat Tatăl Meu.

²⁹Cel ce M’a trimes, este cu Mine; Tatăl nu M’a lăsat singur, pentrucă totdeauna fac ce-I este plăcut.“

³⁰Pe cînd vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.

³¹Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră în El: „Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevăr ucenicii Mei;

³²veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.“

³³Ei I-au răspuns: „Noi sîntem sămînţa lui Avraam, şi n’am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: «Veţi fi slobozi!“

³⁴„Adevărat, adevărat, vă spun“, le-a răspuns Isus, „că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.

³⁵Şi robul nu rămîne pururea în casă; fiul însă rămîne pururea.

³⁶Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.

³⁷Ştiu că sînteţi sămînţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorîţi, pentrucă nu pătrunde în voi cuvîntul Meu.

³⁸Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit dela tatăl vostru.“

³⁹„Tatăl nostru“, I-au răspuns ei, „este Avraam“. Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

⁴⁰Dar acum căutaţi să Mă omorîţi, pe Mine, un om, care v’am spus adevărul, pe care l-am auzit dela Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n’a făcut.

⁴¹Voi faceţi faptele tatălui vostru.“ Ei I-au zis: „Noi nu sîntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.“

⁴²Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M’aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin dela Dumnezeu: n’am venit dela Mine însumi, ci El M’a trimes.

⁴³Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvîntul Meu.

⁴⁴Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

⁴⁵Iar pe Mine, pentrucă spun adevărul, nu Mă credeţi.

⁴⁶Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?

⁴⁷Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n’ascultaţi, pentrucă nu sînteţi din Dumnezeu.“

⁴⁸Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti Samaritean, şi că ai drac?“

⁴⁹„N’am drac“ le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.

⁵⁰Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.

⁵¹Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea moartea.“

⁵²„Acum“, I-au zis Iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, şi tu zici: «Dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va gusta moartea.»

⁵³Doar n’ai fi Tu mai mare decît părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decît proorocii, cari de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?“

⁵⁴Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;

⁵⁵şi totuş nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvîntul Lui.

⁵⁶Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s’a bucurat.“

⁵⁷„N’ai nici cincizeci ce ani“, I-au zis Iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!“

⁵⁸Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.“

⁵⁹La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S’a ascuns, şi a ieşit din Templu, trecînd prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.