Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Faptele apostolilor 10 Bible Online

Faptele apostolilor 10 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Faptele apostolilor 10

¹În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana“.

²Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

³Pela ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într’o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Cornelie!“

⁴Corneliu s’a uitat ţintă la el, s’a înfricoşat, şi a răspuns: „Ce este, Doamne?“ Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s’au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.

⁵Trimete acum nişte oameni la Iope, şi chiamă pe Simon, zis şi Petru.

⁶El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lîngă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.“

⁷Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia cari-i slujeau în tot timpul;

⁸şi, dupăce le-a istorisit totul, i-a trimes la Iope.

⁹A doua zi, cînd erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s’a suit să se roage pe acoperişul casei, pela ceasul al şaselea.

¹⁰L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într’o răpire sufletească.

¹¹A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborîndu-se şi slobozindu-se în jos pe pămînt.

¹²În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare de pe pămînt şi păsările cerului.

¹³Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănîncă.“

¹⁴„Nicidecum, Doamne“, a răspuns Petru. „Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.“

¹⁵Şi glasul i-a zis iarăş a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.“

¹⁶Lucrul acesta s’a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăş la cer.

¹⁷Pe cînd Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeşi de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stătut la poartă,

¹⁸şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.

¹⁹Şi pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;

²⁰scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimes.“

²¹Petru deci s’a pogorît, şi a zis oamenilor acelora: „Eu sînt acela, pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?“

²²Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr’un înger sfînt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele, pe cari i le vei spune.“

²³Petru deci i-a chemat înlăuntru, şi i-a găzduit.

²⁴A doua zi, s’a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi cîţiva fraţi din Iope.În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe cari-i chemase.

²⁵Cînd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s’a aruncat la picioarele lui, şi i s’a închinat.

²⁶Dar Petru l-a ridicat, şi a zis: „Scoală-te, şi eu sînt om!“

²⁷Şi vorbind cu el, a intrat în casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.

²⁸„Ştiţi“, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.

²⁹Deaceea am venit fără cîrtire cînd m’aţi chemat; vă întreb dar, cu ce gînd aţi trimes după mine?“

³⁰Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iatăcă a stătut înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,

³¹şi a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.

³²Trimete dar la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lîngă mare; cînd va veni el, îţi va vorbi.“

³³Am trimes îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi sîntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.“

³⁴Atunci Petru a început să vorbească, şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,

³⁵ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.

³⁶El a trimes Cuvîntul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.

³⁷Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începînd din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan;

³⁸cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

³⁹Noi sîntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorît, atîrnîndu-L pe lemn.

⁴⁰Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,

⁴¹nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, cari am mîncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.

⁴²Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rînduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.

⁴³Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.“

⁴⁴Pe cînd rostea Petru cuvintele acestea, S’a pogorît Duhul Sfînt peste toţi cei ce ascultau Cuvîntul.

⁴⁵Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, cari veniseră cu Petru, au rămas uimiţi cînd au văzut că darul Duhului Sfînt s’a vărsat şi peste Neamuri.

⁴⁶Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

⁴⁷„Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, cari au primit Duhul Sfînt ca şi noi?“

⁴⁸Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămînă cîteva zile la ei.