Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Faptele apostolilor 11 Bible Online

Faptele apostolilor 11 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Faptele apostolilor 11

¹Apostolii şi fraţii, cari erau în Iudea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu.

²Şi cînd s’a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur,

³şi ziceau: „Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur, şi ai mîncat cu ei.“

⁴Petru a început să le spună pe rînd cele întîmplate. El a zis:

⁵„Eram în cetatea Iope; şi, pe cînd mă rugam, am căzut într’o răpire sufletească, şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit pînă la mine.

⁶Cînd m’am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele şi păsările cerului.

⁷Şi am auzit un glas, care mi-a zis: «Petre, scoală-te, taie şi mănînîncă.»

⁸Dar eu am răspuns: «Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n’a intrat vreodată în gura mea.»

⁹Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: «Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.»

¹⁰Lucrul acesta s’a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăş în cer.

¹¹Şi iată că îndată, trei oameni trimeşi din Cezarea la mine, au stătut la poarta casei, în care eram.

¹²Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m’au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului.

¹³El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stînd înaintea lui, şi zicîndu-i: «Trimete la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,

¹⁴care-ţi va spune cuvinte prin cari vei fi mîntuit tu şi toată casa ta.»

¹⁵Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei ca şi peste noi la început.

¹⁶Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.»

¹⁷Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaş dar, ca şi nouă, cari am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?“

¹⁸Dupăce au auzit aceste lucruri, s’au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.“

¹⁹Ceice se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvîntul numai Iudeilor.

²⁰Totuş printre ei au fost cîţiva oameni din Cipru şi din Cirena, cari au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.

²¹Mîna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s’au întors la Domnul.

²²Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimes pe Barnaba pînă la Antiohia.

²³Cînd a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s’a bucurat, şi i-a îndemnat pe toţi să rămînă cu inimă hotărîtă alipiţi de Domnul.

²⁴Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s’a adaos la Domnul.

²⁵Barnaba s’a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;

²⁶şi, cînd l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întîiaş dată, ucenicilor li s’a dat numele de creştini în Antiohia.

²⁷În vremea aceea, s’au pogorît nişte prooroci din Ierusalim la Antiohia.

²⁸Unul din ei, numit Agab, s’a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.

²⁹Ucenicii au hotărît să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, cari locuiau în Iudea,

³⁰ceeace au şi făcut; şi au trimes acest ajutor la presbiteri {Sau: bătrîni} prin mîna lui Barnaba şi a lui Saul.