Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Faptele apostolilor 20 Bible Online

Faptele apostolilor 20 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Faptele apostolilor 20

¹Cînd a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, dupăce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună dela ei, şi a plecat în Macedonia.

²A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,

³unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s’a hotărît să se întoarcă prin Macedonia.

⁴Avea ca tovarăşi pînă în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim cari erau din Asia.

⁵Aceştia au luat-o înainte, şi ne-au aşteptat la Troa.

⁶Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.

⁷În ziua dintîi a săptămînii, eram adunaţi la olaltă ca să frîngem pînea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea pînă la miezul nopţii.

⁸În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.

⁹Şi un tînăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.

¹⁰Dar Pavel s’a pogorît, s’a repezit spre el, l-a luat în braţe, şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.“

¹¹După ce s’a suit iarăş, a frînt pînea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme pînă la ziuă. Apoi a plecat.

¹²Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri.

¹³Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întîlnim din nou; pentrucă el trebuia să facă drumul pe jos.

¹⁴Cînd s’a întîlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, şi ne-am dus la Mitilene.

¹⁵De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, deabea am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.

¹⁶Pavel se hotărîse să treacă pe lîngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.

¹⁷Însă din Milet, Pavel a trimes la Efes, şi a chemat pe presbiterii Bisericii.

¹⁸Cînd au venit la el, le-a zis:„Ştiţi cum m’am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintîi, în care am pus piciorul pe pămîntul Asiei.

¹⁹Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, şi în mijlocul încercărilor, pe cari mi le ridicau uneltirile Iudeilor.

²⁰Ştiţi că n’am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m’am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case,

²¹şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.

²²Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întîmpla acolo.

²³Numai, Duhul Sfînt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

²⁴Dar eu nu ţin numai decît la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfîrşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit-o dela Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.

²⁵Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶De aceea vă mărturisesc astăzi, că sînt curat de sîngele tuturor.

²⁷Căci nu m’am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

²⁸Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v’a pus Duhul Sfînt episcopi {Sau: priveghetori}, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a cîştigat-o cu însuş sîngele Său.

²⁹Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vîrî între voi lupi răpitori, cari nu vor cruţa turma;

³⁰şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

³¹De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi nopate, n’am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi.

³²Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mîna lui Dumnezeu şi a Cuvîntului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.

³³N’am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.

³⁴Singuri ştiţi că mînile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.

³⁵În toate privinţele v’am dat o pildă, şi v’am arătat că, lucrînd astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuş a zis: «Este mai ferice să dai decît să primeşti.“

³⁶După ce a vorbit asfel, a îngenuncheat, şi s’a rugat împreună cu ei toţi.

³⁷Şi au izbucnit cu toţii în lacrămi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.

³⁸Căci erau întristaţi mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut pînă la corabie.