Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Faptele apostolilor 21 Bible Online

Faptele apostolilor 21 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Faptele apostolilor 21

¹După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi deacolo la Patara.

²Am găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea, şi am plecat.

³Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stînga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.

⁴Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.

⁵Dar cînd s’au împlinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, pînă afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.

⁶Apoi ne-am luat ziua bună unii dela alţii, şi noi ne-am suit în corabie iar ei s’au întors acasă.

⁷După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.

⁸A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.

⁹El avea patru fete fecioare cari prooroceau.

¹⁰Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s’a pogorît din Iudea,

¹¹şi a venit la noi. A luat brîul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mînile, şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfînt: «Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brîul acesta, şi-l vor da în mînile Neamurilor.»

¹²Cînd am auzit lucrul acesta, atît noi cît şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.

¹³Atunci Pavel a răspuns: «Ce faceţi de plîngeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu sînt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.“

¹⁴Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n’am mai stăruit, şi am zis: «Facă-se voia Domnului!»

¹⁵După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, şi ne-am suit la Ierusalim.

¹⁶Cîţiva ucenici din Cezarea au venit şi ei cu noi, şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

¹⁷Cînd am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-am primit cu bucurie.

¹⁸A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi presbiterii s’au adunat acolo.

¹⁹Dupăce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu deamăruntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui.

²⁰Cînd l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: «Vezi, frate, cîte mii de Iudei au crezut, şi toţi sînt plini de rîvnă pentru Lege.

²¹Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, cari trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.

²²Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.

²³Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, cari au făcut o juruinţă.

²⁴Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din celece au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rînduială, şi păzeşti Legea.

²⁵Cu privire la Neamurile, cari au crezut, noi am hotărît şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.“

²⁶Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s’a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfîrşitul zilelor curăţirii cînd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

²⁷Către sfîrşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, cînd au văzut pe Pavel în Templu, au întărîtat tot norodul, au pus mînile pe el,

²⁸şi au început să strige: „Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vîrît şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş sfînt.“

²⁹În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.

³⁰Toată cetatea s’a pus în mişcare, şi s’a strîns norodul din toate părţile. Au pus mîna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.

³¹Pe cînd cercau să-l omoare, s’a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s’a turburat.

³²Acesta a luat îndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. Cînd au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.

³³Atunci căpitanul s’a apropiat, a pus mîna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.

³⁴Dar unii strigau într’un fel, alţii într’alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.

³⁵Cînd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărîtat;

³⁶căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: „La moarte cu el!“

³⁷Tocmai cînd era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?“ Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte?

³⁸Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s’a răsculat acum în urmă, şi a dus în pustie pe cei patru mii de tîlhari?“

³⁹„Eu sînt Iudeu“, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.“

⁴⁰După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu mîna. S’a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: