Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Faptele apostolilor 23 Bible Online

Faptele apostolilor 23 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Faptele apostolilor 23

¹Pavel s’a uitat ţintă la Sobor, şi a zis: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, pînă în ziua aceasta …“

²Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lîngă el să-l lovească peste gură.

³Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, părete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!“

⁴Cei ce stăteau lîngă el, i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?“

⁵Şi Pavel a zis: „N’am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: «Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.“

⁶Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: „Fraţilor, eu sînt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sînt dat în judecată.“

⁷Cînd a zis vorbele acestea, s’a stîrnit o neînţelegere între Farisei şi Saduchei, şi adunarea s’a desbinat.

⁸Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe cînd Fariseii le mărturisesc pe amîndouă.

⁹S’a făcut o mare zarvă; şi cîţiva cărturari din partida Fariseilor, s’au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă, şi au zis: „Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?“ …

¹⁰Fiindcă gîlceava creştea, căpitanul, se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se pogoare să-l smulgă din mijlocul lor, şi să-l ducă în cetăţuie.

¹¹În noaptea următoare, Domnul S’a arătat lui Pavel, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.“

¹²La ziuă, Iudeii au uneltit şi s’au legat cu blestem că nu vor mînca, nici nu vor bea, pînă nu vor omorî pe Pavel.

¹³Cei ce făcuseră legămîntul acesta, erau mai mulţi de patruzeci.

¹⁴Ei s’au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrîni, şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic pînă nu vom omorî pe Pavel.

¹⁵Acum dar, voi, împreună cu Soborul, daţi de ştire căpitanului, şi rugaţi-l să-l aducă mîne jos înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu deamăruntul; şi pînă să ajungă el, noi sîntem gata să-l omorîm.“

¹⁶Fiul sorei lui Pavel a auzit de această cursă, s’a dus în cetăţuie, şi a spus lui Pavel.

¹⁷Pavel a chemat pe unul din sutaşi, şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.“

¹⁸Sutaşul a luat pe tînăr cu el, l-a dus la căpitan, şi a zis: „Pavel cel întemniţat m’a chemat şi m’a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.“

¹⁹Căpitanul l-a apucat de mînă, l-a luat deoparte, şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?“

²⁰El a răspuns: „Iudeii s’au sfătuit să te roage să aduci mîne pe Pavel înaintea Soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu deamăruntul.

²¹Tu să nu-i asculţi, pentrucă mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pîndesc, şi s’au legat cu blestem să nu mănînce şi să nu bea nimic pînă nu-l vor omorî; acum stau gata, şi n’aşteaptă decît făgăduiala ta.“

²²Capitanul a lăsat pe tinerel să plece, şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.

²³În urmă, a chemat pe doi sutaşi, şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă pînă la Cezarea.“

²⁴Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix.

²⁵Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:

²⁶„Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune!

²⁷Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorît de ei; şi eu m’am dus repede cu ostaşi, şi l-am scos din mîna lor, căci am aflat că este Roman.

²⁸Am vrut să aflu pricina pentru care-l pîrau, şi l-am adus înaintea Soborului lor.

²⁹Am găsit că era pîrît pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvîrşise nicio nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.

³⁰Mi s’a dat însă de ştire că Iudeii îl pîndesc ca să-l omoare; l-am trimes îndată la tine, şi am făcut cunoscut şi celor ce-l învinuiesc, să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.“

³¹Ostaşii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel, şi l-au dus noaptea pînă la Antipatrida.

³²A doua zi au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s’au întors în cetăţuie.

³³Ajunşi în Cezarea, călăreţii au dat scrisoarea în mîna dregătorului, şi au adus pe Pavel înaintea lui.

³⁴Dregătorul, dupăce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Cînd a aflat că este din Cilicia,

³⁵„te voi asculta“, a zis el, „cînd vor veni pîrîşii tăi.“ Şi a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.