Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Faptele apostolilor 25 Bible Online

Faptele apostolilor 25 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Faptele apostolilor 25

¹Festus, cînd a venit în ţinutul său, după trei zile s’a suit dela Cezarea în Ierusalim.

²Preoţii cei mai de seamă şi fruntaşii Iudeilor i-au adus plîngere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă,

³şi i-au cerut, ca un hatîr pentru ei, să trimeată să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.

⁴Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezarea, şi că el însuş are să plece în curînd acolo.

⁵„Deci“, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine, şi, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pîrască.“

⁶Festus n’a zăbovit între ei decît opt sau zece zile; apoi s’a coborît la Cezarea.A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător, şi a poruncit să fie adus Pavel.

⁷Cînd a sosit Pavel, Iudeii, cari veniseră dela Ierusalim, l-au înconjurat, şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe cari nu le puteau dovedi.

⁸Pavel a început să se apere, şi a zis: „N’am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii Iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.“

⁹Festus, care voia să capete bunăvoinţa Iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim, şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?“

¹⁰Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe Iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.

¹¹Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau înlături dela moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de cari mă pîrăsc ei, nimeni n’are dreptul să mă dea în mînile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.“

¹²Atunci Festus, după ce s’a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.“

¹³După cîteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezarea, ca să ureze de bine lui Festus.

¹⁴Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un om,

¹⁵împotriva căruia, cînd eram eu în Ierusalim, mi s’au plîns preoţii cei mai de seamă şi bătrînii Iudeilor, şi i-au cerut osîndirea.

¹⁶Le-am răspuns că la Romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pîrît să fi fost pus faţă cu pîrîşii lui, şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de cari este pîrît.

¹⁷Ei au venit deci aici; şi, fără întîrziere, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător, şi am poruncit să aducă pe omul acesta.

¹⁸Pîrîşii, cînd s’au înfăţişat, nu l-au învinuit de nici unul din lucrurile rele, pe cari mi le închipuiam eu.

¹⁹Aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri, cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit, şi despre care Pavel spunea că este viu.

²⁰Fiindcă nu ştiam ce hotărîre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.

²¹Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărîrii împăratului, şi am poruncit să fie păzit pînă ce-l voi trimite la Cezar.“

²²Agripa a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela.“ „Mîne“, a răspuns Festus, „îl vei auzi.“

²³A doua zi, deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală, şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.

²⁴Atunci Festus a zis: „Împărate Agripa, şi voi toţi cari sînteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată mulţimea Iudeilor m’a rugat în Ierusalim şi aici, strigînd că nu trebuie să mai trăiască.

²⁵Fiindcă am înţeles că n’a făcut nimic vrednic de moarte, şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărît să-l trimet.

²⁶Eu n’am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca,după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.

²⁷Căci mi se pare fără noimă să trimet pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pîrît.“