Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Faptele apostolilor 26 Bible Online

Faptele apostolilor 26 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Faptele apostolilor 26

¹Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!“Pavel a întins mîna, şi a început să se apere astfel:

²„Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de cari sînt pîrît de Iudei;

³căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă.

⁴Viaţa mea, din cele dintîi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi Iudeii, pentrucă am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu.

⁵Dacă vor să mărturisească, ei ştiu dela început că am trăit, ca Fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiunii noastre.

⁶Şi acum, sînt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei, pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri,

⁷şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, cari slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde împărate, sînt pîrît eu de Iudei!

⁸Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii?

⁹Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,

¹⁰şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta dela preoţii cei mai de seamă; şi, cînd erau osîndiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.

¹¹I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam pînă şi în cetăţile străine.

¹²În acest scop, m’am dus la Damasc, cu putere şi învoire dela preoţii cei mai de seamă.

¹³Pela amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.

¹⁴Am căzut cu toţii la pămînt; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: «Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci, cu piciorul înapoi în vîrful unui ţepuş.“

¹⁵«Cine eşti, Doamne?» am răspuns eu. Şi Domnul a zis: «Eu sînt Isus, pe care-L prigoneşti.

¹⁶Dar scoală-te, şi stai în picioare; căci M’am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atît al lucrurilor, pe cari le-ai văzut,cît şi al lucrurilor, pe cari Mă vei vedea făcîndu-le.

¹⁷Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la cari te trimet,

¹⁸ca să le deschizi ochii, să se întoarcă dela întunerec la lumină, şi de supt puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.“

¹⁹De aceea, împărate Agripa, n’am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.

²⁰Ci am propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.

²¹Iată de ce au pus Iudeii mîna pe mine în Templu, şi au căutat să mă omoare.

²²Dar, mulţămită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă pînă în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic dela ce au spus proorocii şi Moise că are să se întîmple;

²³şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dintîi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor.“

²⁴Pe cînd vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.“

²⁵„Nu sînt nebun, prea alesule Festus,“ a răspuns Pavel; „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.

²⁶Împăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sînt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s’au petrecut într’un colţ!

²⁷Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa? … Ştiu că crezi.“

²⁸Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curînd mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!“

²⁹„Fie curînd, fie tîrziu“, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi ceice mă ascultă astă zi, să fiţi aşa cum sînt eu, afară de lanţurile acestea.“

³⁰Împăratul, dregătorul, Berenice, şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei, s’au sculat.

³¹Şi cînd au plecat, ziceau unii către alţii: „Omul acesta n’a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.“

³²Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n’ar fi cerut să fie judecat de Cezar.“