Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Faptele apostolilor 28 Bible Online

Faptele apostolilor 28 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Faptele apostolilor 28

¹Dupăce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.

²Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obicinuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.

³Pavel strînsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năpîrcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s’a lipit de mîna lui.

⁴Barbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci «Dreptatea» nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.“

⁵Pavel a scuturat năpîrca în foc, şi n’a simţit niciun rău.

⁶Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflîndu-se sau căzînd deodată mort; dar, dupăce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se întîmplă niciun rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.

⁷În împrejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.

⁸Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s’a dus la el, s’a rugat, a pus mînile peste el, şi l-a vindecat.

⁹Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela, şi au fost vindecaţi.

¹⁰Ni s’a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.“

¹¹După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.

¹²Am ajuns la Siracusa, şi am rămas acolo trei zile.

¹³De acolo, am mers înainte pe lîngă coastă, şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vîntul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,

¹⁴unde am dat peste nişte fraţi, cari ne-au rugat să mai rămînem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.

¹⁵Din Roma ne-au ieşit înainte, pînă în „Forul lui Apiu“, şi pînă la „Cele trei Cîrciumi“, fraţii, cari auziseră despre noi. Cînd i-a văzut Pavel, a mulţămit lui Dumnezeu, şi s’a îmbărbătat.

¹⁶Cînd am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s’a îngăduit să rămînă într’un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.

¹⁷După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; şi, cînd s’au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim, şi de acolo am fost dat în mînile Romanilor.

¹⁸Dupăce m’au supus la cercetare, ei aveau de gînd să-mi dea drumul, pentrucă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.

¹⁹Dar Iudeii s’au împotrivit, şi am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am dealtfel niciun gînd să pîrăsc neamul meu.

²⁰De aceea, v’am chemat să vă văd, şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.“

²¹Ei i-au răspuns: „Noi n’am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, şi n’a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.

²²Dar am vrea să auzim părerea ta, pentrucă ştim că partida aceasta pretutindeni stîrneşte împotrivire.“

²³I-au hotărît o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă pînă seara.

²⁴Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n’au crezut.

²⁵Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n’a adăugat decît aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinţii voştri,

²⁶cînd a zis: «Du-te la poporul acesta, şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.

²⁷Căci inima acestui norod s’a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.“

²⁸Să ştiţi dar că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasă Neamurilor, şi o vor asculta.“

²⁹Cînd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.

³⁰Pavel a rămas doi ani întregi într’o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi cari veneau să-l vadă,

³¹propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu, şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio pedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.