Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Faptele apostolilor 5 Bible Online

Faptele apostolilor 5 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Faptele apostolilor 5

¹Dar un om, numit Anania, a vîndut o moşioară, cu nevastă-sa Safira,

²şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus-o la picioarele apostolilor.

³Petru i-a zis: „Anania, pentruce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfînt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?

⁴Dacă n’o vindeai, nu rămînea ea a ta? Şi, după ce ai vîndut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s’a putut naşte un astfel de gînd în inima ta? N’ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.“

⁵Anania, cînd a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi ceice ascultau aceste lucruri.

⁶Flăcăii s’au sculat, l’au învelit, l-au scos afară, şi l-au îngropat.

⁷Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întîmplase.

⁸Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atît aţi vîndut moşioara?“ „Da“, a răspuns ea, „cu atîta.“

⁹Atunci Petru i-a zis: „Cum de v’aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celorce au îngropat pe bărbatul tău, sînt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.“

¹⁰Ea a căzut îndată la picioarele lui, şi şi-a dat sufletul. Cînd au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară, şi au îngropat-o lîngă bărbatul ei.

¹¹O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.

¹²Prin mînile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon,

¹³şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda în gura mare.

¹⁴Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;

¹⁵pînă acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe, şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci cînd va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.

¹⁶Mulţimea, deasemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

¹⁷Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida Saducheilor, s’au sculat plini de pizmă,

¹⁸au pus mînile pe apostoli, şi i-au aruncat în temniţa de obşte.

¹⁹Dar un înger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară, şi le-a zis:

²⁰„Duceţi-vă, staţi în Templu, şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia.“

²¹Cînd au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis de dimineaţă în Templu, şi au început să înveţe pe norod. Marele preot şi cei ce erau cu el, au venit pe neaşteptate, au adunat Soborul şi pe toată bătrînimea fiilor lui Israel, şi au trimes la temniţă să aducă pe apostoli.

²²Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S’au întors şi au spus astfel:

²³„Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stînd în picioare la uşi; dar, cînd am deschis, n’am găsit pe nimeni înlăuntru.“

²⁴Cînd au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi, şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întîmplări.

²⁵Cineva a venit şi le-a spus: „Iată că oamenii, pe cari i-aţi băgat în temniţă, stau în Templu, şi învaţă pe norod.“

²⁶Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii, şi i-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod.

²⁷După ce i-au adus, i-au pus înaintea Soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel:

²⁸„Nu v’am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră, şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sîngele acelui om.“

²⁹Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni!

³⁰Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorît, atîrnîndu-L pe lemn.

³¹Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mîntuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.

³²Noi sîntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfînt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.“

³³Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare.

³⁴Dar un Fariseu numit Gamaliel, un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s’a sculat în picioare în Sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli.

³⁵Apoi le-a zis: „Bărbaţi Israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gînd să faceţi oamenilor acestora.

³⁶Căci nu de mult s’a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s’au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorît, şi toţi cei ce îl urmaseră, au fost risipiţi şi nimiciţi.

³⁷După el s’a ivit Iuda Galileanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a perit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră, au fost risipiţi.

³⁸Şi acum, eu vă spun: «Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este dela oameni, se va nimici;

³⁹dar dacă este dela Dumnezeu, n’o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.“

⁴⁰Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus, şi le-au dat drumul.

⁴¹Ei au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui.

⁴²Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.