Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Faptele apostolilor 8 Bible Online

Faptele apostolilor 8 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Faptele apostolilor 8

¹Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s’a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s’au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.

²Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan, şi l-au jălit cu mare tînguire.

³Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă.

⁴Ceice se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvîntul.

⁵Filip s’a coborît în cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos.

⁶Noroadele luau aminte cu un gînd la cele spuse de Filip, cînd au auzit şi au văzut semnele, pe cari le făcea.

⁷Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.

⁸Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.

⁹În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.

¹⁰Toţi, dela mic pînă la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte «mare».

¹¹Îl ascultau cu luare aminte, pentrucă multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.

¹²Dar cînd au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atît bărbaţi cît şi femei.

¹³Chiar Simon a crezut; şi dupăce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari cari se făceau.

¹⁴Apostolii, cari erau în Ierusalim, cînd au auzit că Samaria a primit Cuvîntul lui Dumnezeu, au trimes la ei pe Petru şi pe Ioan.

¹⁵Aceştia au venit la Samariteni, şi s’au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfînt.

¹⁶Căci nu Se pogorîse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.

¹⁷Atunci Petru şi Ioan au pus mînile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfînt.

¹⁸Cînd a văzut Simon că Duhul Sfînt era dat prin punerea mînilor apostolilor, le-a dat bani,

¹⁹şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentruca peste oricine-mi voi pune mînile, să primească Duhul Sfînt.“

²⁰Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentrucă ai crezut că darul lui Dumnezeu s’ar putea căpăta cu bani!

²¹Tu n’ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.

²²Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;

²³căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.“

²⁴Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întîmple nimic din ce aţi zis.“

²⁵După ce au mărturisit despre Cuvîntul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s’au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor.

²⁶Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: „Scoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu.“

²⁷Filip s’a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,

²⁸se întorcea de acolo, şi şedea în carul lui, şi citea pe proorocul Isaia.

²⁹Duhul a zis lui Filip: „Du-te, şi ajunge carul acesta!“

³⁰Filip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?“

³¹Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?“ Şi a rugat pe Filip să se suie în car, şi să şadă împreună cu el.

³²Locul din Scriptură, pe care-l citea, era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;

³³în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pămînt.“

³⁴Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?“

³⁵Atunci Filip a luat cuvîntul, a început dela Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus.

³⁶Pe cînd îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?“

³⁷Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.“ Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.“

³⁸A poruncit să stea carul, s’au pogorît amîndoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.

³⁹Cînd au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,

⁴⁰Filip se afla la Azot, de unde s’a dus pînă la Cezarea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.