Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 1 Corinteni 15 Bible Online

1 Corinteni 15 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

1 Corinteni 15

¹Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v’am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas,

²şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v’am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

³V’am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

⁴că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

⁵şi că S’a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

⁶După aceea S’a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit.

⁷În urmă s’a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

⁸După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s’a arătat şi mie.

⁹Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

¹⁰Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n’a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.

¹¹Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.

¹²Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?

¹³Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n’a înviat.

¹⁴Şi dacă n’a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.

¹⁵Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.

¹⁶Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n’a înviat.

¹⁷Şi dacă n’a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre,

¹⁸şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi.

¹⁹Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

²⁰Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.

²¹Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

²²Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;

²³dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.

²⁴În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere.

²⁵Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale.

²⁶Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

²⁷Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui“. Dar cînd zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.

²⁸Şi cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi.

²⁹Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?

³⁰Şi de ce sîntem noi în primejdie în orice clipă?

³¹În fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.

³²Dacă, vorbind în felul oamenilor, m’am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci „să mîncăm şi să bem, căci mîne vom muri“.

³³Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune“.

³⁴Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.

³⁵Dar va zice cineva: „Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?“

³⁶Nebun ce eşti! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.

³⁷Şi cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînţă.

³⁸Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.

³⁹Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.

⁴⁰Tot aşa, sînt trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pămînteşti.

⁴¹Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.

⁴²Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;

⁴³este sămănat în ocară, şi înviază în slavă; este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere.

⁴⁴Este sămănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

⁴⁵De aceea este scris: „Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.“ Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

⁴⁶Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.

⁴⁷Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.

⁴⁸Cum este cel pămîntesc, aşa sînt şi cei pămînteşti; cum este Cel ceresc, aşa sînt şi cei cereşti.

⁴⁹Şi după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

⁵⁰Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

⁵¹Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,

⁵²într’o clipă, într’o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

⁵³Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

⁵⁴Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

⁵⁵Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?“

⁵⁶Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.

⁵⁷Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

⁵⁸De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.