Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Iacov 2 Bible Online

Iacov 2 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Iacov 2

¹Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului.

²Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;

³şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!“ Şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai colo în picioare!“ Sau: „Şezi jos la picioarele mele!“

⁴Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?

⁵Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n’a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

⁶Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?

⁷Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?

⁸Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“, bine faceţi.

⁹Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.

¹⁰Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într’o singură poruncă, se face vinovat de toate.

¹¹Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti“, a zis şi: „Să nu ucizi“. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

¹²Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:

¹³căci judecata este fără milă pentru celce n’a avut milă; dar mila biruieşte judecata.

¹⁴Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n’are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mîntuiască?

¹⁵Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,

¹⁶şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

¹⁷Tot aşa şi credinţa: dacă n’are fapte, este moartă în ea însaş.

¹⁸Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.“ „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.“

¹⁹Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred … şi se înfioară!

²⁰Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?

²¹Avraam, părintele nostru, n’a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

²²Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.

²³Astfel s’a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s’a socotit ca neprihănire“; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.“

²⁴Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

²⁵Tot aşa, curva Rahav: n’a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?

²⁶După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.