Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Judecători 18 Bible Online

Judecători 18 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Judecători 18

¹În vremea aceea, nu era împărat în Israel; şi seminţia Daniţilor îşi cauta o moşie ca să se aşeze în ea, căci pînă în ziua aceea nu-i căzuse la sorţi nici o moştenire în mijlocul semintiilor lui Israel.

²Fiii lui Dan au luat dintre ei toţi, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe cari i-au trimes din Ţorea şi din Eştaol, să iscodească ţara şi s’o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi cercetaţi ţara.“ Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica, şi au rămas peste noapte acolo.

³Cînd erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tînărului Levit, s’au apropiat şi i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Şi ce ai aici?“

⁴El le-a răspuns: „Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie, şi eu îi sînt preot.“

⁵Ei i-au zis: „Întreabă pe Dumnezeu, ca să ştim dacă vom avea noroc în călătoria noastră.“

⁶Şi preotul le-a răspuns: „Duceţi-vă în pace; călătoria pe care o faceţi este subt privirea Domnului.“

⁷Cei cinci oameni au plecat, şi au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul Sidoniţilor, liniştit şi fără grijă; în ţară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpînind peste ei; erau departe de Sidoniţi, şi n’aveau nici o legătură cu alţi oameni.

⁸S’au întors la fraţii lor în Ţorea şi Eştaol, şi fraţii lor le-au zis: „Ce veste ne aduceţi?“

⁹„Haidem“, au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor; căci am văzut ţara, şi iată că era foarte bună. Ce! Staţi şi nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneşi şi porniţi să puneţi stăpînire pe ţara aceasta.

¹⁰Cînd veţi intra în ea, veţi da peste un popor care stă fără frică. Ţara este mare, şi Dumnezeu a dat-o în mînile voastre; este un loc unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pămînt.“

¹¹Şase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Ţorea şi Eştaol, încinşi cu armele lor de război.

¹²S’au suit, şi au tăbărît la Chiriat-Iearim în Iuda; de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pînă în ziua de azi Mahane-Dan {Sau Tabăra lui Dan}.

¹³Au trecut de acolo în muntele lui Efraim şi au ajuns pînă la casa lui Mica.

¹⁴Atunci cei cinci oameni cari se duseseră să iscodească ţara Lais, au luat cuvîntul şi au zis fraţilor lor: „Ştiţi că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit şi un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.“

¹⁵Ei s’au abătut pe acolo, au intrat în casa tînărului Levit, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate!

¹⁶Cei şase sute de oameni din fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, stăteau la intrarea porţii.

¹⁷Şi cei cinci oameni cari se duseseră să iscodească ţara, s’au suit şi au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni, încinşi cu armele lor de război.

¹⁸Cînd au intrat în casa lui Mica, şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?“

¹⁹Ei au răspuns: „Taci, pune-ţi mîna la gură, şi vino cu noi; să ne fii părinte şi preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om, sau să fii preotul unei seminţii şi unei familii din Israel?“

²⁰Preotul s’a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii, şi chipul cioplit, şi s’a unit cu ceata poporului.

²¹Au pornit iarăş la drum şi au plecat, punînd înaintea lor copiii, vitele şi calabalîcurile.

²²După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii cari locuiau în casele vecine cu a lui Mica s’au strîns şi au urmărit pe fiii lui Dan.

²³Au strigat după fiii lui Dan, cari s’au întors şi au zis lui Mica: „Ce ai, şi ce înseamnă gloata aceasta de oameni?“

²⁴El a răspuns: „Dumnezeii mei, pe cari mi-i făcusem, mi i-aţi luat împreună cu preotul şi aţi plecat: ce-mi mai rămîne? Cum puteţi dar să-mi spuneţi: «Ce ai?“

²⁵Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ţi auzim glasul; căci altfel nişte oameni amărîţi se vor arunca asupra voastră, şi te vei perde şi pe tine şi pe cei din casa ta.“

²⁶Şi fiii lui Dan şi-au văzut mai departe de drum. Mica, văzînd că sînt mai tari decît el, s’a întors şi a venit acasă.

²⁷Au ridicat dar ce făcuse Mica, şi au luat pe preotul care era în slujba lui, şi s’au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut prin ascuţişul săbiei, şi au ars cetatea.

²⁸Nimeni n’a izbăvit-o, căci era departe de Sidon, şi locuitorii ei n’aveau nicio legătură cu alţi oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, şi au locuit în ea;

²⁹au numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar cetatea se chema mai înainte Lais.

³⁰Au înălţat pentru ei chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei Daniţilor, pînă pe vremea robirii ţării.

³¹Au aşezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cît a fost casa lui Dumnezeu la Silo.