Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Judecători 20 Bible Online

Judecători 20 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Judecători 20

¹Toţii copiii lui Israel au ieşit dela Dan pînă la Beer-Şeba şi ţara Galaadului, şi adunarea s’a strîns ca un singur om înaintea Domnului, la Miţpa.

²Căpeteniile întregului popor, toate seminţiile lui Israel, au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeştri, cari scoteau sabia.

³Şi fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Miţpa. Copiii lui Israel au zis: „Spuneţi cum s’a întîmplat această nelegiuire?“

⁴Atunci Levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvîntul, şi a zis: „Ajunsesem, împreună cu ţiitoarea mea, la Ghibea lui Beniamin, ca să rămînem peste noapte acolo.

⁵Locuitorii din Ghibea s’au sculat împotriva mea, şi au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gînd să mă omoare, au siluit pe ţiitoarea mea, pînă cînd a murit.

⁶Mi-am luat ţiitoarea, şi am tăiat-o în bucăţi, pe cari le-am trimes în tot ţinutul moştenirii lui Israel; căci au săvîrşit o nelegiuire şi o mişelie în Israel.

⁷Iată-vă pe toţi, copii ai lui Israel; sfătuiţi-vă, şi luaţi o hotărîre aici!“

⁸Tot poporul s’a sculat ca un singur om, şi a zis: „Niciunul din noi să nu se ducă în cortul lui, şi nimeni să nu se întoarcă acasă.

⁹Iată acum ce vom face cetăţii Ghibea: să mergem împotriva ei după cum vom ieşi la sorţ.

¹⁰Să luăm din toate seminţiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr’o mie, şi o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde pentru popor, pentruca, la întoarcerea lor, să facem cetăţii Ghibea din Beniamin potrivit cu toată mişelia pe care a făcut-o ea în Israel.“

¹¹Astfel toţi bărbaţii lui Israel s’au strîns împotriva cetăţii, uniţi ca un singur om.

¹²Seminţiile lui Israel au trimes nişte oameni în toate familiile lui Beniamin, ca să-i spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care s’a făcut între voi?

¹³Scoateţi afară acum pe oamenii aceia stricaţi din Ghibea, ca să-i omorîm şi să curăţim răul din mijlocul lui Israel.“ Dar Beniamiţii n’au vrut să asculte glasul fraţilor lor, copiii lui Israel.

¹⁴Beniamiţii au ieşit din cetăţile lor, şi s’au strîns la Ghibea, ca să lupte împotriva copiilor lui Israel.

¹⁵Numărul Beniamiţilor ieşiţi în ziua aceea din cetăţi fost de douăzeci şi şase de mii de oameni, cari scoteau sabia, fără să se mai socotească şi locuitorii din Ghibea, cari alcătuiau şapte sute de oameni aleşi.

¹⁶În tot poporul acesta, erau şapte sute de oameni aleşi cari nu se slujeau de mîna dreaptă; toţi aceştia, aruncînd o piatră cu praştia, puteau să ochească un fir de păr, şi nu dădeau greş.

¹⁷S’a făcut şi numărătoarea bărbaţilor lui Israel, afară de ai lui Beniamin, şi s’a găsit patru sute de mii cari scoteau sabia, toţi bărbaţii de război.

¹⁸Şi copiii lui Israel s’au sculat, s’au suit la Betel, şi au întrebat pe Dumnezeu, zicînd: „Cine din noi să se suie întîi ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin?“ Domnul a răspuns: „Iuda să se suie întîi.“

¹⁹Copiii lui Israel au pornit disdedimineaţă, şi au tăbărît la Ghibea.

²⁰Şi bărbaţii lui Israel au înaintat ca să înceapă lupta împotriva bărbaţilor lui Beniamin, şi s’au aşezat în linie de bătae împotriva lor înaintea cetăţii Ghibea.

²¹Fiii lui Beniamin au ieşit din Ghibea, şi în ziua aceea au culcat la pămînt douăzeci şi două de mii de oameni din Israel.

²²Poporul, bărbaţii lui Israel, s’au îmbărbătat, şi s’au aşezat din nou în linie de bătaie în locul unde se aşezaseră în ziua întîi.

²³Şi copiii lui Israel s’au suit, şi au plîns înaintea Domnului pînă seara; au întrebat pe Domnul, şi au zis: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?“ Domnul a răspuns: „Suiţi-vă împotriva lui.“

²⁴Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin, în ziua a doua.

²⁵Şi în aceeaş zi, Beniamiţii le-au ieşit înainte din Ghibea, şi iarăş au culcat la pămînt optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toţi în stare să poarte armele.

²⁶Toţii copiii lui Israel şi tot poporul s’au suit şi au venit la Betel; au plîns şi au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea pînă seara, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire înaintea Domnului.

²⁷Şi copiii lui Israel au întrebat pe Domnul – acolo se găsea atunci chivotul legămîntului lui Dumnezeu,

²⁸şi Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe vremea aceea înaintea lui Dumnezeu, – şi au zis: „Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin, sau să mă las?“ Domnul a răspuns: „Suiţi-vă, căci mîne îi voi da în mînile voastre.“

²⁹Atunci Israel a pus nişte oameni la pîndă în jurul cetăţii Ghibea.

³⁰Copiii lui Israel s’au suit împotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, şi s’au aşezat în linie de bătaie înaintea cetăţii Ghibea, ca şi în celelalte dăţi.

³¹Şi fiii lui Beniamin au ieşit înaintea poporului, şi au fost traşi departe de cetate. Au început să lovească de moarte în popor, ca şi în celelalte dăţi, pe drumurile cele mari, cari suie: unul la Betel şi altul la Ghibea prin cîmpie, şi au ucis aproape treizeci de bărbaţi din Israel.

³²Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată-i bătuţi înaintea noastră ca şi mai înainte!“ Dar copiii lui Israel ziceau: „Să fugim, şi să-i tragem departe de cetate la drumul mare.“

³³Toţi bărbaţii lui Israel şi-au părăsit locurile, şi s’au înşiruit de bătaie la Baal-Tamar; şi oamenii lui Israel, cari stăteau la pîndă, s’au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibea.

³⁴Zece mii de oameni aleşi din tot Israelul au ajuns înaintea cetăţii Ghibea. Lupta a fost aprigă, şi Beniamiţii nu-şi închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă.

³⁵Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, şi copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toţi în stare să poarte armele.

³⁶Fiii lui Beniamin credeau că bărbaţii lui Israel sînt bătuţi, căci aceştia făceau loc Beniamiţilor şi se bizuiau pe oamenii pe cari-i puseseră la pîndă împotriva cetăţii Ghibea.

³⁷Oamenii dela pîndă s’au aruncat repede asupra cetăţii Ghibea, au pornit înainte şi au trecut toată cetatea prin ascuţişul săbiei.

³⁸După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbaţii lui Israel, cei dela pîndă aveau să facă să se înalţe din cetate un fum gros.

³⁹Atunci bărbaţii lui Israel s’au întors în luptă. Beniaminţii le omorîseră aproape treizeci de oameni, şi ziceau: „Negreşit, iată-i bătuţi înaintea noastră ca în cea dintîi luptă!“

⁴⁰Dar un fum gros începea să se înalţe atunci din cetate. Beniamiţii s’au uitat înapoi; şi iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer.

⁴¹Bărbaţii lui Israel se întorseseră; şi bărbaţii lui Beniamin s’au înspăimîntat, văzînd prăpădul care avea să-i ajungă.

⁴²Au dat dosul înaintea bărbaţilor lui Israel, şi au fugit pe calea care duce în pustie., Dar năvălitorii s’au luat după ei, iar pe cei ce ieşiseră din cetate i-au culcat la pămînt, căci îi prinseseră la mijloc.

⁴³Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit şi l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, pînă în faţa cetăţii Ghibea înspre soare răsare.

⁴⁴Optsprezece mii de bărbaţi au căzut din Beniamin, toţi voinici.

⁴⁵Din ceice au dat dosul ca să fugă spre pustie la stînca Rimon, bărbaţii lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmărit pînă la Ghideom, şi au ucis din ei două mii.

⁴⁶Întreg numărul Beniamiţilor cari au perit în ziua aceea a fost de douăzeci şi cincii de mii de oameni în stare să poarte armele, toţi voinici.

⁴⁷Şase sute de oameni erau ceice dăduseră dosul şi fugiseră spre pustie la stînca Rimon; acolo au rămas patru luni.

⁴⁸Bărbaţii lui Israel s’au întors la fiii lui Beniamin, şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei, dela oamenii din cetăţi pînă la dobitoace, şi tot ce au găsit. Au pus de asemenea foc tuturor cetăţilor pe cari le-au găsit în cale.