Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Apocalipsa 12 Bible Online

Apocalipsa 12 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Apocalipsa 12

¹În cer s’a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna supt picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

²Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.

³În cer s’a mai arătat un alt semn: iată, s’a văzut un mare balaur roş, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.

⁴Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pămînt.Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentruca să-i mănînce copilul, cînd îl va naşte.

⁵Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.

⁶Şi femeia a fugit în pustie, într’un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile.

⁷Şi în cer s’a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s’au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s’au luptat şi ei,

⁸dar n’au putut birui; şi locul lor nu li s’a mai găsit în cer.

⁹Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

¹⁰Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mîntuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpînirea Hristosului Lui; pentrucă pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

¹¹Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar pînăla moarte.

¹²De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi cari locuiţi în ceruri! Vai de voi, pămînt şi mare! Căci diavolul s’a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

¹³Cînd s’a văzut balaurul aruncat pe pămînt, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.

¹⁴Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi, şi jumătatea unei vremei, departe de faţa şarpelui.

¹⁵Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un rîu, după femeie, ca s’o ia rîul.

¹⁶Dar pămîntul a dat ajutor femeii. Pămîntul şi-a deschis gura, şi a înghiţit rîul, pe care-l aruncase balaurul din gură.

¹⁷Şi balaurul, mîniat pe femeie, s’a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.