Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Apocalipsa 16 Bible Online

Apocalipsa 16 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Apocalipsa 16

¹Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu, şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pămînt cele şapte potire ale mîniei lui Dumnezeu!“

²Cel dintîi s’a dus şi a vărsat potirul lui pe pămînt. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei şi cari se închinau icoanei ei.

³Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s’a făcut sînge, ca sîngele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.

⁴Al treilea a vărsat potirul lui în rîuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s’au făcut sînge.

⁵Şi am auzit pe îngerul apelor zicînd: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sfînt, pentrucă ai judecat în felul acesta.

⁶Fiindcă aceştia au vărsat sîngele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sînge. Şi sînt vrednici.“

⁷Şi am auzit altarul zicînd: „Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sînt judecăţile Tale!“

⁸Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s’a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.

⁹Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpînire peste aceste urgii, şi nu s’au pocăit ca să-I dea slavă.

¹⁰Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întunerec. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.

¹¹Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s’au pocăit de faptele lor.

¹²Al şaselea a vărsat potirul lui peste rîul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, cari au să vină din Răsărit.

¹³Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semănau cu nişte broaşte.

¹⁴Acestea sînt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, şi cari se duc la împăraţii pămîntului întreg, ca să-i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. –

¹⁵„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de celce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!“ –

¹⁶Duhurile cele rele i-au strîns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

¹⁷Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S’a isprăvit!“

¹⁸Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s’a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa de tare, cum, de cînd este omul pe pămînt, n’a fost un cutremur aşa de mare.

¹⁹Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s’au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui.

²⁰Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s’au mai găsit.

²¹O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentrucă această urgie era foarte mare.