Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 Apocalipsa 6 Bible Online

Apocalipsa 6 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

Apocalipsa 6

¹Cînd a rupt Mielul cea dintîi din cele şapte peceţi, m’am uitat, şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicînd cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!“

²M’am uitat, şi iată că s’a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s’a dat o cunună, şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască.

³Cînd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicînd: „Vino şi vezi.“

⁴Şi s’a arătat un alt cal, un cal roş. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea depe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s’a dat o sabie mare.

⁵Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicînd: „Vino şi vezi!“ M’am uitat, şi iată că s’a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mînă o cumpănă.

⁶Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grîu pentru un leu {Greceşte: dinar}. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!“

⁷Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicînd: „Vino şi vezi!“

⁸M’am uitat, şi iată că s’a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s’a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pămîntului.

⁹Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut supt altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră.

¹⁰Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Pînă cînd, Stăpîne, Tu, care eşti sfînt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?“

¹¹Fiecăruia din ei i s’a dat o haină albă, şi li s’a spus să se mai odihnească puţină vreme, pînă se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, cari aveau să fie omorîţi ca şi ei.

¹²Cînd a rupt Mielul pecetea a şasea, m’am uitat, şi iată că s’a făcut un mare cutremur de pămînt. Soarele s’a făcut negru ca un sac de păr, luna s’a făcut toată ca sîngele,

¹³şi stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic.

¹⁴Cerul s’a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s’au mutat din locurile lor.

¹⁵Împăraţii pămîntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s’au ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor.

¹⁶Şi ziceau munţilor şi stîncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului;

¹⁷căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?“