Read Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 1 Samuel 14 Bible Online

1 Samuel 14 - Versiunea_Dumitru_Cornilescu_1924 bible

1 Samuel 14

¹Într’o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tînărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem pînă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta.“ Şi n’a spus nimic tatălui său.

²Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, subt rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de oameni.

³Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s’a dus.

⁴Între trecătorile prin cari căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte şi un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celalt Sene.

⁵Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba.

⁶Ionatan a zis tînărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem pînă la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedecă pe Domnul să dea izbăvire printr’un mic număr ca şi printr’un mare număr.“

⁷Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n’asculta decît de simţimîntul tău, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.“

⁸„Ei bine!“ a zis Ionatan, „haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.

⁹Dacă ne vor zice: «Opriţi-vă pînă vom veni noi la voi!» vom rămînea pe loc, şi nu ne vom sui la ei.

¹⁰Dar dacă vor zice: «Suiţi-vă la noi!» ne vom sui, căci Domnul îi dă în mînile noastre. Acesta să ne fie semnul.“

¹¹S’au arătat amîndoi străjii Filistenilor, şi Filistenii au zis: „Iată că Evreii ies din găurile în cari s’au ascuns.“

¹²Şi oamenii cari erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.“ Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mînile lui Israel.“

¹³Şi Ionatan s’a suit ajutîndu-se cu mînile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.

¹⁴În această întîie înfrîngere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pămînt.

¹⁵A intrat groaza în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii s’au spăimîntat; ţara s’a îngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.

¹⁶Străjerii lui Saul, cari erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge în toată părţile.

¹⁷Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: „Numărăţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.“ Au numărat, şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce-i purta armele.

¹⁸Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!“ – Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. –

¹⁹Pe cînd vorbea Saul cu preotul zarva în tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mîna!“

²⁰Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s’au strîns, şi au înaintat pînă la locul luptei; şi Filistenii au întors sabia, unii împotriva altora, şi învălmăşala era nespus de mare.

²¹Evreii cari erau mai dinainte la Filisteni, şi cari se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi, s’au unit cu Israeliţii cari erau cu Saul şi Ionatan.

²²Toţi bărbaţii lui Israel cari se ascunseseră în muntele lui Efraim, aflînd că Filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie.

²³Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, şi lupta s’a întins pînă dincolo de Bet-Aven.

²⁴Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: „Blestemat să fie omul care va mînca pîne pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!“ Şi nimeni nu mîncase.

²⁵Tot poporul ajunsese într’o pădure, unde se găsea miere pe faţa pămîntului.

²⁶Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd; dar niciunul n’a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurămîntul.

²⁷Ionatan nu ştia de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într’un fagure de miere, şi a dus mîna la gură; şi ochii i s’au luminat.

²⁸Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: «Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!“ Şi poporul era sleit de puteri.

²⁹Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu turbură poporul; vedeţi dar cum mi s’au luminat ochii, pentrucă am gustat puţin din mierea aceasta!

³⁰Negreşit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n’ar fi fost înfrîngerea Filistenilor mai mare?“

³¹În ziua aceea au bătut pe Filisteni dela Micmaş pînă la Aialon. Poporul era foarte obosit,

³²şi s’a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pămînt şi i-a mîncat cu sînge cu tot.

³³Au spus lucrul acesta lui Saul, şi i-au zis: „Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire; rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.“

³⁴Apoi a adăugat: „Împrăştiaţi-vă printre popor, şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mîncaţi, şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mîna, ca să-l junghie pe piatră.

³⁵Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintîi altar pe care l-a zidit Domnului.

³⁶Saul a zis: „Să ne pogorîm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim pînă la lumina zilei, şi să nu lăsăm să rămînă unul măcar.“ Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.“ Atunci preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu“.

³⁷Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după Filisteni? Îi vei da în mînile lui Israel?“ Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns.

³⁸Saul a zis: „Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvîrşit păcatul acesta astăzi.

³⁹Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvîrşit fiul meu Ionatan, va muri.“ Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.

⁴⁰Atunci a zis întregului Israel: „Aşezaţi-vă voi deoparte; şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.“ Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.“

⁴¹Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată adevărul.“ Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.

⁴²Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.“ Şi sorţul a căzut pe Ionatan.

⁴³Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut“. Ionatan i-a spus şi a zis: „Am gustat puţină miere, cu vîrful toiagului pe care-l aveam în mînă: iată-mă, voi muri.“

⁴⁴Şi Saul a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!“

⁴⁵Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pămînt, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.“ Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.

⁴⁶Saul a încetat să mai urmărească pe Filisteni, şi Filistenii s’au dus acasă.

⁴⁷După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba, şi cu Filistenii; şi ori încotro se întorcea, era biruitor.

⁴⁸S’a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, şi a scăpat pe Israel din mîna celor ce-l jăfuiau.

⁴⁹Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.

⁵⁰Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

⁵¹Chis, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.

⁵²În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva Filistenilor; şi de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua cu el.